Bucurestiul, intre arhitectura haotica si diversitate

Arhitectura Bucurestiului, caracterizata prin diversitate, este totusi departe de a fi haotica, la aceasta impresie conducand constructiile imobiliare a caror amplasare neaga unitatea urbanistica. Este vorba de constructii cu multe niveluri sau cu suprafete desfasurate foarte mari, fie birouri, fie spatii comerciale, care aduc un public numeros sau un numar mare de vehicule in perimetrul central, atrage atentia, intr-un interviu acordat BizCity, Mircea Ochinciuc, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania (OAR), filiala Bucuresti.

"Daca, de exemplu, pe Calea Victoriei, unde exista o sosea cu trei benzi, se ridica una-doua cladiri de birouri cu cate 1.000 de masini, nu va mai functiona nu doar Calea Victoriei, dar nici un oras cu o asemenea interventie", afirma Ochinciuc.

Capitala nu se caracterizeaza printr-o coerenta arhitecturala, fiind un oras dezvoltat de-a lungul timpului, atrage atentia oficialul, care este de parere ca orice stil care se extinde prea mult da nastere la o oarecare plictiseala vizuala. Savoarea Bucurestiului vine din coexistenta arhitecturilor diverse - bizantine, orientale, moderne si socialiste, care functioneaza agreabil impreuna. De altfel, nu exista orase care sa aiba un singur tip de stil, decat daca sunt facute instantaneu, precum orasele-dormitor din preajma Parisului, care sunt unitare stilistic.

"Dupa parerea mea si a altor arhitecti care vin aici, in Bucuresti se gaseste o diversitate neperceputa in alta parte. Deranjeaza mizeria si uratenia, dar nu aspectul stilistic al orasului. Ceea ce deranjeaza foarte tare sunt constructiile care pastreaza emblema unei epoci si care nu sunt ingrijite, ci lasate in paragina, pentru a face loc urbanismului modern, care este o prostie. Cine isi imagineaza ca urbanismul  se reduce la cladiri inalte este ori incult, ori dezinformat", mai spune Ochinciuc.

Perioada comunismului, foarte controversata de altfel, a lasat o amprenta pozitiva asupra arhitecturii, exceptand, desigur, blocurile ridicate in anii '60-'70. Tipul "cutiilor" de locuinte, lipsite de confort, finisaje si atmosfera potrivita unui cartier, demonstreaza ca dezvoltarea rezidentiala a reprezentat partea cea mai slaba a comunismului.

Totusi, in Bucuresti exista multe strazi care au un caracter propriu, precum bulevardul de la Universitate la Mosilor, zonele Armeneasca si Filaret.

Romania era reprezentata de arhitectura in anii '60-'70, nu de politica sau de economie, precizeaza presedintele OAR, exemplificand cu litoralul romanesc, de la Mamaia la Mangalia.

In Bucuresti, "exista un monument de arhitectura pe care il iubesc foarte tare: Palatul Mogosoaia. Are atata echilibru, atata spirit propriu, fiind un melanj intre arhitectura renascentisa, brancovneasca, romaneasca, toate acestea pe malul lacului. Sunt foarte bine intretinute atat palatul, cat si incinta", explica specialistul.

Zonele comerciale extinse, de tipul supermarketurilor, reprezinta un segment dezvoltat in mod inadecvat, mai ales din punctul de vedere al amplasarii, multe complexe fiind deschise in centrul orasului. Potrivit presedintelui OAR, acest sector nu are niciun aport la dezvoltarea arhitecturala, fiind prin definitie destinate doar aprovizionarii.

In schimb, majoritatea zonelor comerciale de divertisment, de genul buticurilor, galeriilor, cluburilor, sunt realizate cu bun gust, atmosfera fiind pe placul publicului, este de parere Mircea Ochinciuc.

In ceea ce priveste constructiile de birouri, acestea sunt "copii" palide a arhitecturii din anii '50-'70 din Europa".

Spatiile culturale reprezinta un segment in care situatia este destul de critica, atat sub aspectul reprezentarii arhitecturale, cat si sub cel al calitatii acustice.

Potrivit oficialului, circul de stat este un exemplu de reusita arhitecturala, cu proportii moderne, singurul "defect" fiind abandonarea sa din punctul de vedere al consolidarii, in timp ce Palatul Parlamentului (fosta Casa a Poporului) ramane "un obiect strain acestui oras". Ateneul este o sala de muzica de camera sau de muzica simfonica din perioadele preclasice, unde totusi sunetul este bine controlat, nefiind afectat de interventii de ordin tehnologic.

"Sala Palatului ramane un exemplu de cum trebuie conceput si acustic un spatiu, ca functiune, sunet si destributie, la origine, insa interventiile ulteriore au cam perturbat-o. Ramane o sala de congrese, nu de concerte. Se stie ca acolo sunetul e controlat. Niciun actor nu se duce acolo. Acelasi lucru se intampla si la Teatrul National Bucuresti", spune Ochinciuc.

Potrivit presedintelui OAR, Capitala se afla la finalul unui plan urbanistic aprobat in anul 2000, dar care nu a inceput sa fie reactualizat. In general, un plan de dezvoltare urbanistica este conceput pentru o perioada de sase-zece ani, de echipe mixte.

"Tot ce se intampla in prezent e incalcare generala [a ultimului plan urbanistic], sub pretextul ca nu s-a prevazut ce trebuia. Eu nu cred ca un spatiu verde prevazut acum sapte ani trebuie schimbat in prezent. Spatiile verzi nu trebuie negociate, ci amplificate pentru limitarea noxelor."

Potrivit lui Ochinciuc, in Bucuresti exista 2.600 de arhitecti, insa investitorii lucreaza de obicei cu proprii specialisti.