Restaurant - Bar Energiea

Descriere

Energiea spune povestea unei foste tipografii de la inceputul secolului.

In 1915, Stabilimentul de Arte Grafice Energiea, devenea prima utilitate comerciala a spatiului aflat la parterul cladirii din strada Brezoianu nr. 4. In vremea aceea, strada se numea Domnita Anastasia, iar cladirea impozanta de la numarul 4 era singura de felul ei din zona. A fost construita incepand cu anul 1913, finalizata in 1915, de catre doctorului chirurg Anastasievici Leonte – Presedinte al Societatii de Cultura Macedo-Romane. Cladirea are 4 etaje, cu cate doua apartamente spatioase pe palier si o scara separata cu garsoniere pentru servitori.

Tipografia a functionat pana prin anii 1923, aici tiparindu-se in principal carti si reviste ale vremii. La intrarea in pub, deasupra masinii de indoit cotoare Karl Krause, sunt expuse 3 carti iesite de sub prese in aceea perioada la Stabilimentul de Arte Grafice Energiea.

Continuand in linia cronologica a intamplarilor, dupa 1923 intreaga cladire este vanduta de catre mostenitorii doctorului Anastasievici - finantator al constructiei, decedat in 1914 - catre Josef Wappner care va schimba destinatia spatiului de la parter, impartindu-l in mai multe ochiuri si distribuindu-l mai multor pravalii. In acea perioada, aici au functionat: o croitorie, o sosonerie, o ceasornicarie si chiar o bacanie si o cafenea.

La numai un an dupa, Wappner revinde cladirea unuia din cei mai buni avocati ai vremii, Ioan Boata, imobilul ramanand pana astazi in proprietatea familiei si a mostenitorilor sai.

Ceva mai tarziu, in perioada celui de al Doilea Razboi Mondial, pentru scurt timp, parterul Energiea si-a recapatat destinatia initiala de tipografie. Pravaliile au disparut iar in loc au aparut Imprimeriile Romane, ce apartineau de Imprimeriile Nationale. Cuvinte influente precum cele ale lui Nicolae Iorga in revista Neamul Romanesc se tipareau din nou la aceasta adresa.

Bombardamentele din 7 Mai 1944 pun insa capat si celei de-a doua tipografii care a functionat la aceasta adresa. Imprimeriile sunt distruse de o bomba ce traverseaza casa din acoperis pana in parter unde explodeaza. Presele si tirajele sunt incendiate...
Pe alocuri, in pub, pe stalpii de sustinere din zona barului, se mai pot vedea si astazi caramizi care au pastrat negreala focului prin care au trecut in 1944.

Perioada de dupa razboaie a fost prima care a indepartat cu adevarat Energiea de originile sale transformand-o de aici inainte, in loc de restaurant si bar. Astfel, dupa ce Imprimeriile ard, se deschide, pentru o scurta perioada de timp, vestitul restaurant Trocadero. Dupa venirea comunistilor la putere, restaurantul se va numi Ciocarlia, urmand ca, ceva mai tarziu, in anii 80, sa se transforme intr-o simpla cantina a Ministerului de Interne ce ocupa cladirea de vis-a-vis, Vama Postelor pe vremuri.

Ultimul episod violent ce avea sa marcheze istoria Energiea s-a desfasurat in timpul mineriadelor din 13-15 Iunie 1990, in timp ce protestatarii asediau Ministerul de Interne. In agitatia momentului, cantina ce inca functiona la parterul imobilului era incendiata iar peretii fostei tipografii deveneau inca o data panza pe care se schita o bucatica din istoria tumultoasa a capitalei.

De prin anul 2000 incepe o perioada „jolly” pentru spatiul Energiea. O perioada cu bere, fish & chips, darts si mult fotbal. E perioada in care aici a functionat un pub englezesc – Whispers, deschis odata cu retrocedarea cladirii mostenitorilor lui Ioan Boata.

2012, 1 martie. Energiea isi reintra in drepturi, dar nu ca Stabiliment de Arte Grafice ci ca Stabiliment de informare si experiment urban.

Energiea de azi este liantul intre cele 2 majore utilitati ale spatiului din Brezoianu 4, de-a lungul timpului: tipografie si restaurant / bar.
-

Oamenii schimba locurile si pe ei cu timpul. Dar ce sta la baza nu dispare niciodata, se transforma, sedimentand atribute si informatii. Temelia insa este acolo, nu trebuie decat sa dai la o parte straturile informatice. La oameni este mai greu, pentru ca uneori nici ei nu stiu unde incep si unde se termina. La case e mai simplu: dai jos randuri, randuri de tencuiala, parchete, lambriuri si pereti falsi, transcezi patina timpului si ajungi la forma initiala: la forma timpului de altadata, incaperile casei asa cum le-au imaginat oameni generatiilor trecute.

De aceea ne-am oprit la Energiea. Pentru ca a fost prima utilitate a acestui spatiu pe care am descoperit-o, iar in forma aceea casa era cel mai aproape de cel care a imaginat-o. Pentru ca a fost un loc al literelor si cuvintelor, al frazelor si povestirilor de alta data. Pentru ca venim cu toti pe drumul devenirii in generatii si ne nastem ce suntem astazi. Pentru ca pastram in noi acel sambure si noi stim asta. Stim ca nu putem sa descoperim ce suntem astazi fara sa cunoastem ce am fost ieri.

Si da, pentru ca respectam acest lucru, locul acesta nu putea sa se numeasca decat Energiea, un tribut adus vechii tipografii, purtandu-i numele si spunandu-i povestea. Implicit un tribut adus unei particele din istoria noastra: inceputul secolului trecut.