Zvonurile sunt contradictorii. Ai parasit sau nu domeniul publicitatii?
Nu! Nu am plecat din publicitate. Am spus ca parasesc publicitatea industriala iar declaratia a fost interpretata. Daca elimini epitetul "industriala", sigur ca ajungi la intelegerea ca plec din publicitate, ceea ce nu este adevarat. Am lucrat 12 ani in domeniu. Sunt unul dintre cei mai vechi din aceasta industrie. Am facut cu placere ceea ce am facut si am avut satisfactiile mele si neplacerile inevitabile, ca in orice alta activitate. Singurul lucru pe care l-am parasit a fost sistemul. Sunt un tip consecvent si loial. Sunt un constructor si am facut-o 12 ani in Graffiti/ BBDO. Inclusiv compania, departamentul de creatie si succesele din ultima vreme sunt rezultatul osului, creierului si ficatului meu. Motivul pentru care am luat decizia sa plec din sistemul agentiei de publicitate mamut a fost frustrarea pe care o ai atunci cand treci de la manufactura la industrie. Nu ma refer doar la produs care, sigur, se imbunatateste tehnologic. Ma refer la sistemul relational. La modul de a lucra cu oamenii si la cata placere iti face sa te intalnesti cu ei. Cand lucrezi cu peste 100 de persoane pe care multe le-ai angajat sau pe care le-ai format tu, si vrei sa pastrezi ideea de echipa, a unui unui spirit inter-uman normal sau al unei atitudini colegiale dominate de normalitate, iti dai seama, mai tarziu, ca aceasta dorinta este o utopie. Ori, eu sunt un idealist. Am simtit, la un moment dat, ca am nascut la Graffiti un Frankenstein care merge, vorbeste, dar nu este ce imi doream.
Ca sa renunti la o functie, trebuie sa-ti permiti. Daca nu ai ceva de rezerva, chiar daca iti place sau nu ce faci, renunti mai greu. Nu-i asa?
Da. In general, nu-ti permiti sa renunti. Si, presupun ca, si in alte tari este greu sa iei aceasta decizie. Dar tocmai de aceea am facut-o. Incepea sa-mi fie frica sa ma rup de sistem. Simteam acest lucru. Este ca atunci cand eram copil si imi era frica de inaltimi. Ca sa-mi domin frica, am vrut sa devin alpinist. In adolescenta, am batut inaltimile serioase ale tarii pentru ca am urat acea teama. Probabil ca la fel s-a intamplat acum. Am simtit ca ma voi identifica definitiv cu agentia. Deja pe Graffiti scria Georgescu si pe mine scria Graffiti. Si nu era neaparat un lucru care sa-mi placa sau nu, pentru ca Graffiti nu era Lucian Georgescu si Lucian Georgescu nu era Graffiti. Erau acolo si alti oameni si nu as fi vrut sa fiu asociat cu ei, cu toate produsele si politica agentiei. Dar, inevitabil, eram acolo si eram o eticheta. Ca o eticheta de pe sticla de ulei de pe vremea lui Ceausescu. Acele etichete care aveau dare de ulei si clei, pe care nu le puteai sterge. Cand am simtit ca pe mine ramaneau dare, am zis ca trebuie sa incep ceva cu totul nou. Asta a insemnat despartirea mea de sistem. Dar nu de publicitate. Nu pot sa uit 12 ani din viata si apoi, este mica lumea in care traim si, oricat de mult mi-as dori sa traiesc numai din cinema, din ce scriu, nu pot. Nu pot, pentru moment. Iata de ce mi-am facut propria companie - Generic.
Faci asadar in continuare publicitate?
Bineinteles. Chiar daca m-as lasa eu de publicitate, nu se lasa ea de mine. Este totusi meseria mea. Si da, pe langa pregatirea unor proiecte de cinema si marketing cultural, compania mea face si publicitate si consultanta. Am deja in derulare cateva proiecte de advertising si consultanta precum si o serie de clienti permanenti.
Cati angajati ai?
Opt. Suntem o echipa mica, cel putin deocamdata. Dar nici nu-mi doresc sa fim foarte multi vreodata. Am si colaboratori externi iar pe PR lucrez cu Free Communications.
Opt. Suntem o echipa mica, cel putin deocamdata. Dar nici nu-mi doresc sa fim foarte multi vreodata. Am si colaboratori externi iar pe PR lucrez cu Free Communications.
Ideal ar fi sa imi fac meseria de scenarist. Pana cand voi face filme am facut acest compromis, marketingul cultural, prin care incerc sa aduc, asa cum faceam si la Graffiti, cultura si banii intr-o zona tangenta.
Este vreo sansa sa te intorci inapoi la Graffiti?
Nu. Sunt un tip consecvent. Sunt taur. Trag mult intr-un loc, iar cand m-am inrosit plec si se vad urmele copitelor in tarina.
Explica, te rog, conceptul de marketing cultural.
Multa vreme, la Graffiti, am intermediat si construit proiecte in zona culturala. Am facut-o in primul rand pentru agentie pentru ca, in urma cu patru ani, cand am preluat conducerea, avea o imagine proasta. Prin proiectele culturale am construit o imagine sociala agentiei. In plus, sustineam proiectele culturale pentru ca reprezentau o zona care ma interesa pentru ca eu sunt filolog si cineast. Am absolvit Facultatea de Litere, sunt scenarist de film si profesor la Universitatea de Arta si, mi se parea normal sa incerc sa ajut anumite zone care altfel sunt foarte supuse intemperiilor. Drept urmare, proiectele pe care le-am inceput atunci, le continui acum. Pentru ca am contribuit la cateva productii teatrale, continui activitatea in domeniu. Si, pentru ca prin activitatea la Teatrul Act, am reusit sa aduc un mic aport la finalizarea acestui proiect independent al lui Marcel Iures, doresc in continuare sa dezvoltam teatrul catre o alta perspectiva si o alta intelegere a culturii. Vreau sa ii facem pe oameni sa simta evlavie in fata culturii. Asta nu inseamna acel snobism superficial studiat si de poza. As vrea ca in salile de spectacol sa se inchida telefoanele. Sa te gandesti cu ce sa te imbraci cand mergi la teatru. Sa simti un tremur interior la spectacol si, desigur, si teatrul sa-ti ofere conditiile necesare de confort, specifice spatiului european. As vrea ca VIP-urile sa-si cumpere bilete. Nu sa le primeasca gratis. Ca politicienii sa stea la coada la casa de bilete fie doar si pentru faptul ca isi doresc sa fie vazuti ca stau la rand la teatru. Vreau sa schimbam optica, s-o aducem in acea zona de normalitate a culturii asa cum se intampla in strainatate.
Spune-mi ce proiecte ai in acest sens.
Unul ditre cele mai apropiate este aniversarea Teatrului Act. Proiectul se va numi " 5,5 pe scara Act" pentru ca este vorba de un cutremur cu o anumita magnitudine pe care Teatrul Act l-a facut in cultura si in teatrul romanesc. Urmeaza Festivalul de film Transilvania unde Generic are, pe de o parte, rolul de a gestiona o parte din marketing si imagine si, pe de alta parte, acela de a produce un seminar care se va numi Cinepub. Subiectul intalnirii este reprezentat de frontiera dintre cinema si publicitate care a fost trecuta, intr-un sens sau altul, de regizori specializati in publicitate care au inceput sa faca film, sau mari nume ale cinematografiei care au facut publicitate. La seminar vor fi invitati, proiectii ale spoturilor si proiectii de filme. Unul dintre vorbitori este directorul executiv al festivalului de la Portoroz. Un alt proiect pentru aceasta vara este campania de pormovare a lecturii, pe care am inceput-o la Graffiti si pe care o voi continua impreuna cu Asociatia Editorilor si British Council. De zona de marketing cultural se ocupa atelierul de creatie al generic audiovizual, numit balkanskiproiect, o incercare de reintoarcere la o etapa a normalitatii, cea a anilor '30, singura perioada infloritoare a istoriei Romaniei. Balkanski este numele familiei mele inainte de al 2-lea razboi mondial, iar acest proiect este si o regasire a propriei mele persoane facand ceea ce stiu sa fac: creatie, cinema, publicitate dar nu intr-un sistem, ci intr-un loc frumos, care ma reprezinta. Numele conoteaza o perioada trecuta, a marilor valori, dar si o anumita regiune. Eu cred in puterea Balcanilor care sunt o forta motrice a Uniunii Europene in acest moment pentru ca avem de-a face cu cea mai batrana cultura a batranului continent, cu zona in care mereu s-au produs miscari - negative, dar si pozitive.
Ce faci pe partea de film?
Din tot ce-am scris s-au facut un lung metraj si 8 scurt metraje. Sper ca in acest an sa produc un documentar si, am in lucru o mega productie de fictiune cu un esafodaj foarte greu de realizat din punct de vedere financiar. Incerc sa fac o combinatie neobisnuita: sa produc un film independent in Romania, cu generic american si cu un subiect a carui actiune se petrece aici. Proiectul meu nu va fi o pelicula filmata in locatie. Este un film care incearca sa aduca America aici, cu o ratiune narativa, si mi-am propus sa-l produc dar si sa-l distribui atat in Europa cat si in SUA, fiind un film vorbit in limba engleza. Stiu ca este o combinatie aproape imposibil de realizat. Poate tocmai de aceea incerc sa o fac. Mereu am facut proiecte complicate.
Spune-mi mai mult despre acest film! Te-ai gandit si la distributie?
Filmul se va numi "The Panthom Father" si este in faza finalizarii scenariului. Unul dintre roluri este scris special pentru Nicholas Cage. La scenariu colaborez cu Barry Gifford, care a lucrat si cu David Lynch. In prezent suntem in tatonari interne si externe pe tema finantarii. Filmul progreseaza cand anumite capitole financiare sunt rezolvate. Daca reusesc sa asigur niste nume importante pe generic, cel mai greu si important va fi apoi sa asigur distributia peliculei in retelele internationale de cinematografe. Abia din acel moment se poate vorbi despre aceasta productie ca despre un succes. Pentru ca distributia este zona unde in mod constant filmul romanesc a esuat. O alta varianta, in cazul in care va fi foarte greu de realizat ce mi-am propus, este sa fac un film cu fete noi si un regizor debutant care, prin prospetimea lui, sa atraga atentia la festivaluri si, din circuitul festivalier, sa intre in cel al cinematografelor.
Ce face Lucian Georgescu in timpul liber? Este un om fericit?
Timpul liber il petrec cu familia. Uneori gradinaresc si gatesc. Scriu. Si pregatesc si doua carti, in calitate de editor, una dedicata conceptului de marca vizuala, cealalta un roman: "Viata salbatica a lui Sailor si Lula". Asadar omul Lucian Georgescu este fericit. Cineastul insa are o datorie de onoare fata de tatal sau care a fost un regizor foarte talentat, din pacate neimplinit. Si sper sa ajung sa-mi duc la indeplinire datoria cat mai repede.
Spune-ti parerea