Finantarea IMM-urilor - intre necesitate si posibilitati
Sunt sigur ca orice economist, om de afaceri sau bancher care se respecta va accepta faptul ca Romania se afla in fata unei perioade de declin economic, intelegand prin aceasta cel putin incetinirea ritmului de crestere economica. Totodata, fiecare se gandeste - fara a exista adevar absolut sau solutie miraculoasa - la masurile necesare pentru a limita efectele acestei perioade si pentru a reveni intr-un timp cat mai scurt la o crestere economica ridicata si mai ales sustenabila.
Plecand de la realitatea economica, ea insasi intr-o continua si rapida schimbare, cererea va ramane probabil semnificativa in agricultura si industria alimentara, in sectorul serviciilor si partial in cel comercial. Pentru ca schimbarile mediului economic vor fi rapide si ample, companiile de succes vor fi cele care isi vor asigura un grad ridicat de flexibilitate si adaptabilitate.
Concluzia care se impune este ca IMM-urile si microintreprinderile sunt cele care pot fi cel mai bine pozitionate pentru a continua sa se dezvolte si sa aduca o contributie importanta la cresterea economica.
Stimularea dezvoltarii IMM-urilor ar trebui sa inceapa cu imbunatatirea mediului de afaceri, respectiv infiintarea si intrarea (sau iesirea!) din piata in conditii cat mai simple si mai putin birocratice. De asemenea, costurile asociate infiintarii, inregistrarilor contabile, raportarilor si "birocratiei" in general ar trebui reconsiderate si reduse la un nivel minim posibil si suportabil.
Din punct de vedere fiscal, nu agreez facilitatile fiscale din principiu, in primul rand pentru ca bugetul national se confrunta cu dificultati legate atat de venituri - in principal determinate de baza de impozitare - cat si de colectare. In al doilea rand, pentru ca astfel se creeaza exceptii care pot duce la eventuale discriminari ce se intorc de fapt impotriva dezvoltarii unui mediu de afaceri sanatos.
Cu toate acestea, pentru ca dezvoltarea IMM-urilor poate creste, intr-un termen foarte scurt, absorbtia fortei de munca disponibile, cred ca scutirea de impozit pentru profitul reinvestit este o necesitate. Astfel creste masa si volumul impozitelor legate de salarii si in acelasi timp se imbunatateste nivelul lichiditatii disponibile IMM-urilor pentru continuarea ciclului economic si reducerea costurilor cu finantarea bancara.
Vorbind despre finantare, una dintre ideile vehiculate in ultimul timp o constituie subventionarea, partiala sau chiar totala, a dobanzilor la creditele contractate de IMM-uri, mergandu-se chiar pana la a considera ca aceasta idee poate constitui o solutie la "deblocarea" creditarii economiei reale de catre sistemul bancar.
Pe de o parte, cred ca ideea acestei subventionari s-ar dovedi contraproductiva, deoarece s-ar putea sa micsoreze gradul de responsabilizare al intreprinzatorilor. Sigur ca nivelul costurilor (dobanzi si comisioane) ar putea fi ajustat, atat prin initiativa bancilor cat si prin masuri administrative. Astfel, bancile ar trebui sa ia in considerare nivelul mai redus al riscului de credit asociat sectorului IMM-urilor cat si posibilitatile mai bune de monitorizare a creditului, asa cum unele banci au facut-o deja cu succes in ultimii ani.
Fara a constitui un scop in sine, crearea de locuri de munca ar trebui stimulata si recunoscuta de societate prin facilitati nefiscale, cum ar fi finantarea cu costuri reduse sau in conditii preferentiale de garantare, structura, volum si maturitate a finantarii.
Pe de alta parte, cred ca principala problema a IMM-urilor si microintreprinderilor o constituie accesarea de credite de investitii si dezvoltare, care nu este posibila fara existenta unor garantii adecvate. Este esentiala in acest sens regandirea si capitalizarea semnificativa a sistemului de fonduri de garantare, pentru a fi dedicat IMM-urilor si sectoarelor economice a caror dezvoltare este considerata prioritara, avand in acelasi timp si scopul de a crea noi locuri de munca si de a le pastra pe cele existente.
In sfarsit, desi in prezent sistemul de creditare bancara nu este blocat, ci "doar" mult incetinit, nu cred ca o eventuala subventionare a dobanzilor poate fi solutia in acest moment, in care problema principala pentru banci o constituie riscul de piata si de credit, in subsidiar indicatorul de lichiditate si mai putin costurile atasate unui credit.
Solutiile pentru facilitarea intermedierii financiare in prezent sunt dificile si complexe si cred ca solutia poate consta in evitarea exceselor. Astfel spus, bancile nu ar trebui sa fie excesiv de prudente in analiza riscului, dar nici nu trebuie sa reactioneze la presiuni pentru relaxarea criteriilor proprii de analiza.
Nivelul dobanzilor active si pasive trebuie sa fie stabilit in continuare in mod liber, cu interventii administrative numai pentru limitarea si evitarea exceselor. De asemenea cred ca se impun masuri mai stricte in domeniile capitalizarii, lichiditatii, rezervelor bancare precum si masuri de ordin fiscal, cum ar fi impozitarea profiturilor excesive, inclusiv cele obtinute prin pozitia dominanta pe piata, detinuta in mod direct sau prin intelegeri cu alte banci.
Spune-ti parerea