Curba redresarii economice nu va avea forma unei litere

La inceputul lunii domnul profesor Daniel Daianu facea, intr-un articol, un inventar al posibilelor scenarii sub auspiciile carora economia globala, si prin inertie cea romaneasca, s-ar putea redresa. Articolul vorbea despre forma curbelor ("obsesia" economistilor) pe care evolutia economica ar putea sa o ia - V, L, U sau W - in procesul de revenire a mecanismelor economice; traditionale sau de alt soi... Probabil, alt soi.

Dumnealui facea o caracterizare edificatoare a fiecaruia dintre aceste potentiale tipare, validand o parte dintre temerile recrudescentei inflatiei (prin injectii succesive pentru relansarea creditarii), respectiv "stabilizarea declinului", determinata de probleme structurale de fond, care au iesit sau urmeaza sa iasa la iveala in aceasta perioada de "umbra si fum".

Fara a emite pretentia de a "provoca" aceste modele, nu cred ca redresarea economiei va lua forma unei litere. Plauzibila mi s-ar parea evolutia in forma de ciclu tip hype (as traduce conceptul prin "curba asteptarilor formate prin promovare agresiva"). Modelul invocat este creat, in mod paradoxal, pentru a defini inclinatia spre proliferarea, adoptarea si utilizarea inovatiilor tehnologice (modelul apartine prestigioasei companii de consultanta IT&C, Gartner).

Asadar, are o premisa tip "ciclul de viata al produsului", nu una tip ciclicitate economica (indiferent ca vobim de cicluri lungi sau scurte). Conceptul invoca practic o succesiune psihologica (sau sociologica daca ne referim la perceptia pietelor) a asteptarilor, initial intr-o maniera emotionala, urmata ulterior de o atitudine rationala.

Inainte de a argumenta de ce cred intr-o revenire pe un astfel de palier (care imbina toate cele patru litere: V, L, U, W), as explica putin fazele unui asfel de ciclu hype.

Ciclul tip hype are la baza o premiza de explozie, tipica pentru idei inovatoare. Este un eveniment sau catalizator care face ca un produs sau idee sa capete un interes extraordinar intr-un interval relativ scurt. Adoptarea respectivei idei in randul utilizatorilor creste exponential si isi atinge varful relativ rapid.

Conform pricncipiului "easy come - easy go" (ignorati cinismul), respingerea ulterioara este de o magnitutine comparabila cu respectiva crestere. Si asta pentru ca asteptarile consumatorului la momentul adoptarii nu sunt chiar indeplinite. Sau cel putin, nu confirma un raport cost-beneficiu legitim pentru utilizator/ consumator. Si, in consecinta, acesta reactioneaza disproportionat: refuza sa mai adopte paradigma.

O parte dintre consumatori gasesc insa justificarea ideii in sine si, pe fondul scaderii costurilor de utilizare a tehnologiei, se repliaza si gasesc utilitatea acesteia in locuri in care, probabil, nici generatorii ideii originale nu s-ar fi gandit ca ar putea avea sens. Este practic momentul in care inovatia se transforma in aplicabilitate practica si pragmatica, la scara. Altfel spus, este momentul in care tehnologia iese din "conul" de nisa si intra in ceea ce numim consum de masa.

Pietele, generic, nu uita insa ca s-au "fript" la un moment dat si, ca in orice paradigma de competitivitate, exercita presiune. Si stabilizeaza in timp adoptarea, atat din punct de vedere al notorietatii cat si al utilizarii, pe un asa-numit "platou de productivitate". Adica, aduce ideea inovatoare intr-un regim de utilizare rationala, atat pentru cumparator, cat si pentru vanzator.

Literatura de specialitate pe aceasta tema este vasta. Eu nu am incercat decat sa pun in evidenta, din perspectiva articolului, aspectele relevante ale modelului. Mai jos, iata un exemplu edificator al curbei:

De ce cred ca aceasta forma a curbei e mai plauzibila pentru a deslusi, cum spunea domnul Daianu, "mugurii relansarii economice"?  

Argumentele psihologice din spatele situatiei actuale, care consider ca se manifesta prin pierderea increderii in functionarea unor modele candva generatoare de bunastare, coincide in modelul Hype cu "tunelul deziluziei".

In momentul actual consumatorii si operatorii economici au reactii similare cu: "ce a fost in mintea mea?" sau "daca as fi actionat la timp in vara anului trecut...!". Indraznesc sa spun ca suntem la mijlocul acestui tunel al deziluziei. Ne mai trebuie ceva vreme (6-9 luni) sa intelegem cu adevarat ce ni se intampla.

Cand "maximul" alunecarii va fi fost atins, vor aparea "mugurii" increderii pentru o parte a operatorilor economici; cel mai probabil, cei care in aceste zile, in loc sa isi planga de mila, inteleg mersul si deja incep sa gandeasca cum sa iasa din tunel. Panta pe care cresterea din spatele acestor atitudini curajoase o va avea, este mult mai lina decat cea initiala. Dar va exista si va fi vizibila. Suficienta cat sa genereze redresarea.

Noul varf va fi inferior punctului de inflexiune initial si va fi mult aplatizat, insa si mai sanatos. Asteptarile clientilor vor fi mult mai rationale. Procesul lor de gandire, prin prisma consumului, va fi mai echilibrat, si asta pentru ca au invatat lectia in ciclul lor de viata. Au simtit pe pielea lor ceea ce azi "criticii" bunastarii cu orice pret numesc cinic (si just pe undeva), "lacomie".  

Am convingerea (empirica in esenta) ca transmiterea unui astfel de mesaj public ar putea face mult mai mult bine decat insuflarea cu orice pret a unui optimism, pe cat de just (restabilirea increderii), pe atat de riscant (echivalent cu un W intors).