Brandul Romania in inventar

comenteaza   recomanda   print

Brandul de tara (definit ca un set de perceptii predominante) exista indiferent de aparitia unui slogan bun sau prost, indiferent de lansarea unei campanii publicitare reusite sau pline de platitudini. Brandul se coaguleaza in timp. Toti ne-am format o parere despre Romania, pe care o spunem si altora, deseori. Perceptii dominante exista si in mintile multor straini, de la emigrantii care locuiesc in valize prin margini de Bucuresti, la multimiliardari occidentali care n-or sa vina in Romania niciodata. Noi ar trebui sa ne propunem sa facem rebrandingul Romaniei, admitand, indirect, ca cel prezent e cam nasol.

Dupa '89, brandul ar fi putut fi directionat, intr-o oarecare masura. Si a si fost. Involuntar.

Ia sa facem noi un inventar... scurt, incomplet si oarecum cronologic.

Asadar, unii dintre artizanii brandului "Romania", in capetele noastre si ale strainilor: Ceausescu, manifestantii din Timisoara, mortii consecutivi, nebunii de pe baricada de la Inter, "teroristii", Iliescu & comp, cetatenii din Piata Universitatii ‘90, minerii cu pricina & Cozma (zis "Racoare", o vreme), valul de emigranti dezamagiti, speriati (si batuti, pe alocuri), responsabilii caselor de copii chinuiti si deveniti vedete de documentare TV occidentale, Hagi & compania (nationala din Italia ‘90), francofonul Petre Roman, alti sportivi (azilanti sau medaliati sau hoti), chelnerii si menajerele din hotelurile patriei, taximetristii de la Otopeni si de la Inter, Tiriac (investitorul "neamt"), toti ministrii transporturilor (responsabili de craterele din strazi si de lipsa indicatoarelor), iar nationala de fotbal (aia din '94), ProTV-ul (cu revolutia mass media), Constantinescu (presedintele dezamagirii), iar niste medaliati la Jocurile Olimpice, iar alti sportivi marunti (dar hoti prin magazine occidentale), niste studenti (putini) plecati la burse "afara", iar minerii, curvele profesioniste de pe linga hotelurile bucurestene, spagarii de prin AVAS-uri si comisii de privatizare, niste locuri frumoase natural (dar unde ajungi cu greu si dai tot de romani), ambasadorii (care dorm in front, majoritatea), baietii plecati in "Jarmania" ( la dat tunuri), femeile (si alea harnice, si alea mai putin) plecate ca menajere in Italia, Nastase ("Arogantul") si matusa lui strangatoare, "multinationalii" aparuti la inceputul anilor 2000 (si povestile lor despre tara tuturor posibilitatilor), carciumarii bucuresteni (si buni, si rai, dar multi), iar taximetristii, capsunarii, turistul roman care a invadat Europa si magazinele ei, iar niste sportivi medaliati (mai putini), aventurierii imobiliari, soferii iadului, fetele frumoase (si vulgare) de pe strazi si din cluburi, detinatorii miliardelor de masini de fite care sufoca Bucurestiul sau Valea Prahovei sau Mamaia, tinerii care isi ard anii pe altarul carierei in aceleasi multinationale, zidarii nostri din Spania, Mutu (si ala cu coca, si "Briliantul"), amaratele de Cheeky Girls, niste studenti bursieri (mai multisori, dar ramasi acolo), Mailat & company, niste regizori tineri care nu se mai satura de premii, somerii romani din Europa.

In aceasta logica, ca sa facem ceva bun cu brandul de tara, in primul rind trebuie sa imbunatatim "marfa". Care nu e nici Delta, nici Carpatii, nici Litoralul. Nici farmecele feminine locale, nici smecheria, nici nesimtirea, nici imaginatia debordanta, nici vitalitatea, nici vorbaria goala.

"Marfa" este elementul care le determina pe toate. "Marfa" suntem noi. Iar un rebranding profitabil si durabil incepe cu o "marfa" buna.