| Inovatia e precum
moda: “purtata” in vremuri bune, pusa in dulap in vremurile tulburi. Nu voi
vorbi de inovatie in vremuri tulburi; desi ar avea sens. Ma voi referi mai mult
la partea de leadership in context de
inovare, cu atat mai mult cu cat, paradoxal, succesul unui astfel de proces nu
tine in intelegerea mea doar de structura si organizare.
Da, cred ca
inovatia este o problema de cultura. Ideea de inovatie merge in ultima vreme mai departe de traditionalul “dezvoltare
de produse si servicii”. Multe organizatii, le-as spune inteligente,
pioniereaza inovatia in arii precum procese de afaceri, canale de distributie,
modele de afaceri; in esenta se duc pe intregul value chain al unui produs sau pe intregul ciclu de viata al unui
proiect. Cu toate acestea, desi multe companii vorbesc despre inovatie ca
despre o activitate la ordinea zilei, in putine este consistenta intre “inovatia
- factor de diferentiere” si “inovatia - instrument strategic”.
Ce vreau sa
sugerez nu este lipsa de orientare spre noutate, ci optiunea prioritara, uneori
obsesiva, pentru obiectivele pe termen scurt (in esenta cifra de afaceri si
marjele de profit), care primeaza in defavoarea celor pe termen lung; surpinse in
anumite cazuri in aria de inovare. In atare circumstante, e dificil pentru
oamenii acelei companii sa constientizeze ca intr-adevar ideilor lor, creative
sau inovative, pot fi relevante. Si de cele mai multe ori aceasta omisiune e
mai frustranta decat stimulentele materiale sau beneficiile asociate. Mai ales ca, atunci cand vorbim de
inovare, suntem pe teritoriul “talentelor”.
De ce cred ca e
dificil de transmis o astfel de cultura? De multe ori, procesele inovative sunt asociate unor programe de schimbare
vizibile, semnificative, critice. Si, asa cum stim, un program de schimbare
(proiect) are obiceiul de a lua din resursele alocate, teoretic, pentru
obiectivele pe termen scurt. Cred de aceea ca eroarea vine din teama esecului
unui proiect inovativ; in jargon, e vorba de “cartofi fierbinti”. Performanta
pe termen scurt e buna; daca incurajarea e distribuita doar in aceasta
directie, devine un inhibator pentru generatorii de inovatie (asa numitii knowledge brokers).
Solutia? Tinte si
metrice pentru inovare. Sau, contabil vorbind, transformarea zonelor de R&D din centre de cost in centre de
profit. Exemple gasim: numarul ideilor inovative transformate in business case-uri; x % din veniturile pe
urmatorii 3 ani sa vina din produse sau servicii noi; sau y % din ideile de
afaceri sunt atrase de la retelele externe de clienti si parteneri (aici
intervine o alta capcana: multe organizatii asuma procesul inovativ ca fiind
rezultatul probelor de laborator din propria pepiniera). In esenta, se asigura
astfel doua ingrediente pentru proliferarea inovatiei: increderea in puterea
ideilor inovative si distribuirea colectiva a riscului de esec, asociat implicit
ideilor noi. “Vehicolul” pentru un astfel de plan este o retea, cu porti
deschise si spre exterior care asigura in ciclu permanent pentru inovatie.
Se poate
valorifica astfel puterea cunostintelor multidisciplinare, din diverse domenii
sau avand argumente din arii de expertiza diferite ale organizatiei. Metricele
asociate? Frecventa colaborarilor interne; gradul de interactiune
multi-disciplinara; numarul si zonele din care provin cele mai prolifice idei
inovative; cine sunt knowledge broker-ii,
cine sunt creatorii de modele; cine sunt campionii sau catalizatorii de
oportunitati comerciale.
Sigur, sunt multe
ancore de care te poti agata pentru a promova o astfel de atitudine: modul in
care conturezi o retea inovativa; sursele de idei inovatoare; criteriile de
selectie a ideilor. Dar in final totul rezida in modul in care sunt incurajate
ideile noi si in disponibilitatea pentru a experimenta. http://www.transfond.ro/
|
COMENTARII | Spune-ti parerea
Bravos, monser!
de Ninel (09.01.2009 17:10)
Ai uitat sa spui cine omoara inovatia... de obicei regulile stricte, masuratorile si penalizarile in caz de esec... si pe vreme rea, si pe pe vreme buna... Inovatorilor nu le pasa de metrice, de pedepse si regulamente; ei au un dispret total fata de orice regula, ei fac noi reguli... Dar de ce nu discutam asta intr-o pauza? A, am inteles, oricum nu aude/vede nimeni altcineva...:) Bravos, oricum!
Teama de proceduri/reguli versus libertatea inovatorului
de Hondy72 (09.01.2009 18:13)
Ninel, niciun mare inventator/inovator nu a reusit sa i se recunoasca meritele in timpul vietii suficient incat sa se bucure de "fructele" proiectelor sale (Edison e o exceptie, si exista destui care ii contesta meritele). Nu cred ca aceasta regula se va sparge atat de repede. Ca si in viata reala, intr-o organizatie traditionala orizontul de timp in care esti incurajat sa inovezi este scurt (mai ales acum in timp de criza financiara), toti asteapta rezultate rapide de la tine (ca sa nu mai spun ca marketingul "ti-a vandut" deja in piata produsul/serviciul) cat timp tu finisezi la "Pasarea maiastra". Tine de propriul fler sa gasesti o organizatie care are setul de valori compatibil cu propriul set. Parerea mea este ca pana la metrici si tinte bine documentate ne trebuie o remodelare a eu-lui personal si a mecanismelor care ne conduc in actiune, sa trecem de la prudenta/frica de esec spre "jocul" lucid cu provocarile profesiunii. Nu iti sugerez risti prea mult, doar sa vezi jumatatea plina a paharului. Noi trebuie sa fim actori, nu spectatori! Ovidiu, felicitari pentru articol, asteptam urmatorul din suita :)
exemplu
de explorish (14.01.2009 17:40)
google e(ra) cunoscut pentru "regula celor 20%", adica inginerii erau incurajati sa lucreze 20% din timpul lor la proiecte personale. se pare ca a fost extrema cealalta, ca mai nou incearca sa ingradeasca regula: http://valleywag.gawker.com/5013702/googles-ever+shrinking-20-percent-time
din retea
de vartej (04.02.2009 13:31)
Refacand putin traseul articolului, sigur ca la prima vedere insusi titlul lui e o provocare pentru aceste vremuri. In anumite industrii (din pacate critice) inovatia combinata cu lacomia a condus la modele a caror complexitate a depasit chiar mintile creatorilor. Astfel s-a daramat peste noapte un esafodaj mondial gandit in esenta sa produca venituri. Lumea s-a intors brusc la ‘fundamentals’ si sa gandesti altfel acum pare o fantasmagorie. Inovatia insa nu poate fi oprita, e latenta in ADN-ul fiecaruia dintre noi, si oricat ar fi de neexplorata sau neculturalizata in segmentul ‘corporate’, catalizatori vor exista intotdeauna. Nu stiu daca se pot formula retete pentru inovatie. Sunt business-uri in care fara inovatie nu poti sa existi. Si exista abordari care pot parea chiar ‘ostile’ inovatiei. IBM, compania cu cele mai multe patente si inovatii inregistrate in lume, are in esenta o filozofie de tip ‘fact based’. Evenimentul, faptul este cel care determina orice actiune ulterioara. Mecanismele proliferarii inovatiei sunt asadar complexe sau chiar imposibil de definit. Daca bit-ul este atom-ul lumii moderne, batalia zilei de maine se da pentru mediile de transmitere. Nu mai conteaza ce transmiti ci cum transmiti. Inovatia a cotit brusc pe curbele istoriei…
POSTEAZA COMENTARIU
Adauga comentariul tau aici. BizCity nu este responsabil pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori. Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.