Dreptul Penal vs. Drepturile Omului

Titlul este nepotrivit.

In nicio societate nu ar trebui ca aceste doua ramuri de drept sa intre in conflict. Ele sunt interdependente si ar trebui sa functioneze concomitent, fiindca scopul principal al Dreptului Penal este protejarea valorilor sociale, iar cele mai importante dintre aceste valori sociale se regasesc in Drepturile Omului. Totusi, uneori, intre anumite institutii apar conflicte. De exemplu ascultarea convorbirilor telefonice intra in conflict cu dreptul la corespondenta, perchezitia intra in conflict cu dreptul la intimitate iar retinerea intra in conflict cu dreptul la libertate. Care este limita? Unde este echilibrul?

Eu cred ca raspunsul variaza de la societate la societate si mai cred ca fiecare individ trebuie sa se adapteze si sa se supuna regulilor instituite pentru societatea in care traieste. Pe de alta parte este foarte importanta si atitudinea legiuitorului care trebuie sa creeze reguli speciale si adaptate societatii destinatie si nu in concordanta fortata cu diferite cadre exterioare mai mult sau mai putin influente.

Realitatile care caracterizeaza anumite tari din Uniunea Europeana sunt diferite de realitatea din tara noastra. Noi nu putem sa dezvoltam un program eficient de politica penala in conditiile in care, din start, luam in considerare si elemente externe sistemului pe care acel program isi propune sa il protejeze. Eu cred ca, pentru a fi eficient, un astfel de program trebuie, in primul rand, sa fie realizat pentru realitatea noastra si nu pentru realitatea utopica a unei civilizatii avansate. Iar prin civilizatie avansata nu ma refer decat la un grad superior de educatie moral-civica.

Fiecare individ trebuie sa inteleaga ca faptele pe care el le percepe ca ingerinte in viata sa privata nu sunt de fapt nimic altceva decat niste pure obligatii civice. Este o situatie similara celei de la intrarea in Aeroport cand fiecare este verificat pentru siguranta celorlalti pasageri, dar si pentru propria siguranta, fiindca acelasi proces se aplica tuturor celorlalti calatori. De ce sa lupti pentru un drept "virtual si iluzoriu", cand in realitate, se incearca protejarea unui drept concret si esential?

Inainte de concluzie vreau sa mentionez faptul ca eu, ca cetatean, si ca OM in primul rand, sunt in stare sa accept o asemenea ingerinta in "Dreptul meu la intimitate" daca stiu ca printr-un asemenea demers (corect orientat) s-ar putea opri un eventual atac terorist sau s-ar duce un vinovat dupa gratii. Sunt de asemenea convins si de necesitatea unor limitari care sa ocoleasca masurile arbitrare, insa aceste masuri trebuie sa protejeze oamenii nevinovati (care oricum nu au nimic de ascuns) si nu sa ingreuneze tragerea la raspundere penala a infractorilor (care se folosesc de fiecare virgula din Codul de Procedura Penala pentru a obtine amanari si vicii de procedura).

In general, aceasta aparenta contradictie intre Drepturile Omului si Dreptul Penal trebuie sa fie ponderata prin existenta unor LIMITE. In concret, pentru Romania, cel putin in prezent, aceste limite trebuie sa fie orientate in sensul avantajarii Dreptului Penal, insa numai in conditiile in care SCOPUL real al Politicii Penale este cel adevarat (protejarea valorilor sociale) si nu ingalbenirea ipocrita a unui anumit stegulet rosu.