Suportam costul financiar al crizei... in 2009

Creditarea in 2009 intr-o Romanie aflata in plina criza economica si financiara globala  trebuie tratata in legatura cu modul de dezvoltare a unor factori si procese la nivel national si international, pe de o parte, si in contextul caracteristicilor si situatiei fiecarei institutii bancare implicate in procesul de finantare.

O analiza a efectelor crizei in tara noastra ne conduce la identificarea unui impact care poate lua  valente pozitive (diminuarea riscului de supraincalzire a economiei prin reducerea cererii agregate, reducerea inflatiei, reducerea activitatii economice, diminuarea deficitului de cont curent, accelerarea procesului de restructurare a economiei), dar si negative, cu efecte dintre cele mai periculoase (reducerea cresterii economice, cresterea somajului, reducerea veniturilor gospodariilor, reducerea exporturilor, o mai mare volatilitate a cursului de schimb, scaderea investitiilor directe de capital).

Diminuarea efectelor negative ale crizei si stoparea alunecarii tarii pe o panta agravanta vor depinde de viteza si seriozitatea cu care se vor misca guvernul si banca centrala ale Romaniei pentru obtinerea unor efecte imediate si vizibile,  castigind in acest fel increderea populatiei si a mediului de afaceri autohton si international.

Garantia stabilitatii Romaniei este conditionata de mixul de politici monetare si fiscale, va fi influentata intr-o mare  masura de modul de asigurare a finantarii deficitelor. Banca Nationala, impreuna cu guvernul, vor trebui sa adauge, pe linga politicile de tintire a inflatiei, si acele programe care sa conduca la cresterea in continuare a economiei, la asigurarea unei functionalitati adecvate a pietei interbancare si mentinerea unei finantari sustenabile a economiei, precum si cresterea gradului de economisire si folosirea totala si rationala a resurselor financiare interne.

Daca ne plasam la nivelul sistemului bancar identificam multe caracteristici care denota forta si stabilitatea acestuia, dar am putea scoate in evidenta si aspecte care isi vor pune amprenta pe activitatea de creditare in 2009 si nu numai. As mentiona citeva: deteriorarea calitatii activelor (ca urmare a politicilor agresive de creditare din trecut, cuplate cu o slabire a situatiei financiare a unor companii sau gospodarii), cerinte de capital si de expunere la nivelul bancilor mama si a celor de pe plan local, un management uneori insuficient al riscurilor, plasamente pe termen mediu si lung asigurate cu  finantari pe termen scurt, finantarea in valuta, scaderea valorii de piata a terenurilor si cladirilor luate in garantie.

Contextul actual si interesul national al Romaniei impun o implicare mai puternica a statului, a Bancii Nationale si a sistemului bancar pentru integrarea capacitatilor de finantare a economiei nationale. Resursele atrase de pe piata interna de catre banci si Ministerul Finantelor (in lei si valuta), precum si cele ce vor fi atrase de pe plan extern (BCE, BEI, BERD, UE, FMI) trebuie sa fie puse sa lucreze in folosul tarii, numai astfel asigurandu-se stabilitatea si continuitatea tuturor jucatorilor de pe piata. Romania , impreuna cu celelalte tari din Europa Centrala si de Est , pot constitui motorul si solutia dezvoltarii Europei.

2009 aduce o implicare mai retinuta si mai selectiva a jucatorilor de pe piata in activitatea de creditare, urmand ca in a doua jumatate anului sa asistam la o revigorare lenta a acestei activitati in asa fel incat sa putem constata  o crestere cu circa 10-15% fata de 2008.

Asigurarea resurselor va constitui activitatea prioritara a tuturor bancilor in 2009. Acestea vor fi constranse sa mentina si sa atraga resurse in lei si valuta, dar mai ales euro, din urmatoarele motive: reinnoirea resurselor (care au fost atrase mai ales pe termen scurt), retragerea unor resurse de catre clienti, nerambursarea in volum tot mai mare a  unor credite, stoparea finantarii din partea bancilor-mama din strainatate, stoparea sau reducerea finantarilor interbancare si cross-border, necesitatea finantarii unor afaceri noi sau a cofinantarilor cerute de programele UE.

Probabil ca bancile vor continua sa afiseze dobanzi atractive la depozite, atat la lei cat si la euro. Acest demers va duce la cresterea apetitului gospodariilor pentru economisire. Este adevarat ca nu numai nivelul dobanzii poate influenta economisirea, aceasta fiind conditionata si de cresterea sau descresterea veniturilor gospodariilor, de increderea sau neincrederea acestora in politicile guvernamentale si in asigurarea zilei de maine. Desigur, odata cu majorarea costului finantarii va creste si costul creditarii.

Bancile sunt mai putin tentate sa reduca marjele (socotind ca si riscurile in contextul actual sunt mai mari), insa costul finantarii are o limita data de gradul de acceptabilitate si sustenabilitate a celui finantat (companie sau gospodarie). Peste aceasta limita va creste probabilitatea nerambursarii creditului.

Implementarea mixului de politici ale guvernului si Bancii Nationale, efectele vizibile ale planului de continuare a cresterii economice si de atragere a unor resurse importante din strainatate, vor impune o revizuire a conduitei bancilor in ceea ce priveste politicile de dobanzi, si probabil ca vom asista in a doua jumatate a lui 2009 la o scadere a nivelului acestora, atat la depozite cat si la credite.