Criza Romaniei seamana cu povestea Titanicului

Atat cauzele, cat si problemele aduse de recesiunea globala, precum si estimarile privind momentul in care economia mondiala isi va reveni si va relua o tendinta ascendenta, sunt subiectele cel mai intens dezbatute in prezent. Advisorul TransFonD, Ovidiu Slavoiu, ofera cateva raspunsuri, pe baza expertizei sale in domeniu.

Cand considerati ca se va finaliza criza economica in Romania?

Citeam deunazi un raport privind conditiile economice globale, realizat in urma unui sondaj al reputatei firme de consultanta McKinsey & Co. O parte semnificativa a celor care au raspuns (e vorba de manageri ai unor firme globale), respectiv  35%, se asteapta la o reluare a activitatii economice undeva la mijlocul anului 2010.

Asta in conditiile in care punctul de pornire al crizei este considerat inceputul anului 2008. Noi am inceput sa masuram cam de la inceputul acestui an. Sau, mai exact, de la momentul in care am acceptat asistenta Fondului Monetar International (FMI) ca si masura proactiva de prevenire a crizei.

Personal, as centra discutia in sensul cum ar trebui sa iesim din criza. Si, mai mult decat atat, care ar fi instrumentele de atenuare, potential brutale, pentru o mare parte a sectoarelor economice din Romania pe parcursul crizei. Si as pleca de la competitivitatea produselor si serviciilor romanesti pe pietele externe, daca presupunem ca in perioada care urmeaza comertul international va continua sa fie cel putin la fel de liber.

Sigur, o astfel de presupunere este discutabila si de dezbatut, insa as privi problema si din cel putin alte trei puncte de vedere.

In primul rand, indraznesc sa afirm (si asta pentru ca e vorba de o teorie acceptata partial in randul economistilor) ca traim un ciclu Kondratiev. Conform acestei teorii, la un interval regulat de aproximativ 60-70 de ani, se manifesta un super-ciclu economic, un val, care urca si coboara din punct de vedere al cresterii economice, iar acum ne-am situa exact pe coama descendenta a valului.

Un al doilea sentiment personal este unul de scepticism in privinta posibilitatii ca vreo autoritate sau analist sa aiba raspunsul exact la aceasta intrebare. Cata vreme acceptam faptul ca, mai mult decat orice, avem de-a face cu o criza de incredere (deci putem invoca argumente psihologice), orice raspuns categoric argumentat cu valente statistice, grafice, sunt, in opinia mea, irelevante.

Un al treilea punct de vedere este ca, dupa criza, nu ne vom mai intoarce la conditiile existente inaintea declansarii ei. Prin urmare, ar fi bine sa vizualizam cum ar putea arata noua realitate. Prezenta in crestere a statului la nivelul business-ului va schimba semnificativ atributele capitalismului, hai sa-i zicem traditional.

Romania nu este un caz particular in contextul crizei globale, ea este dependenta de evolutiile internationale. Vestea mai putin buna pentru Romania (a propos de mentiunea anterioara privind preocuparea pentru competitivitate) este ca o probabila recrudenscenta a politicilor comerciale protectioniste la nivel global ar putea genera si o reticenta a companiilor de a muta sau mentine capabilitati de productie, in special in zonele emergente.

In concluzie, si pornind in principal de la opinia personala privind manifestarea ciclului Kondratiev, as putea spune ca mai devreme de 2012 nu ar trebui sa mizam pe redresare. Sigur, intr-un set de parametrii semnificativ mai rationali decat pana la inceputul crizei.

S-a atins punctul maxim al crizei pe piata locala?

Cred ca in cazul Romaniei criza seamana foarte mult cu povestea, deloc fericita, a Titanicului. E limpede ca ne-a lovit aisbergul. E perioada in care se aduna apa in cala. Deloc vizibil daca ne uitam din exterior, rapid daca am fi in cala. Pe punte canta inca viorile.

Primele semne ale iminentei rupturi se fac insa simtite. A se vedea recentul procent de default la returnarea creditelor, spre exemplu. Insa ruptura cu vizibilitate in masa nu s-a produs inca in opinia mea. Si, daca tot incercam sa facem predictii, indraznesc sa spun ca va fi vizibila in trimestrul al treilea din 2009, iar panta descendenta ar putea dura inca un an, pana la mijlocul lui 2010.

In intelegerea mea, criza in Romania se va manifesta cu precadere sub forma unui blocaj financiar generat de amanarea sau pur si simplu imposibilitatea stingerii obligatiilor comerciale la nivelul economiei reale. Situatie care, fireste, va afecta in continuare si institutia creditului. Ne vom intoarce la perioada "arieratelor" in economie; necazul este ca ele se vor manifesta acum la nivelul sectoului privat. Daca "globul meu de sticla" functioneaza, as fi extrem de preocupat de exercitiul executiei bugetare in 2009 si 2010.

Pentru Romania, si mai ales pentru factorul politic, criza globala a fost asimilata unei scuze sau a unei cauze pentru care "duduiala" economiei romanesti s-a curmat brusc. Putini sunt cei care azi admit ca, pe fond, Romania avea probleme structurale grave. Iar paradoxul, daca il pot numi asa, este ca problemele nu erau in domeniul bancar. Lipseau fundamentalele. De cate ori au fost revizuite prognozele de crestere economica in 2009 ale Romaniei in ultimele patru luni? Eu am contorizat vreo sase.

In astfel de circumstante, avand in vedere preocuparea legata de "cum iesim din criza", mi-as pune serios problema identificarii cat mai multor barci de salvare. Adica oportunitati care sa absoarba presiunilor sociale, ce vor veni in lant.

Care vor fi primele semne ale redresarii economiei locale?

Cred ca cel mai la indemana barometru ar fi scaderea sustenabila, daca imi este permisa asocierea, a somajului. Mi se pare un argument logic, just si de dorit.  In egala masura, reluarea cresterii cererii globale, tot intr-o maniera sustenabila, ar putea fi un alt semnal.

Revin putin la argumentul "cum iesim din criza", mai ales una cu o astfel de magnitudine. Cred ca, in perioade de acest gen,  concentrarea trebuie sa se faca pe aspecte de baza ale vietii. In contextul de fata, cred ca in Romania agricultura este cheia. Repusa in drepturi, pe un palier strategic, ar putea in mod facil sa contribuie la absorbtia presiunilor sociale de care vorbeam, la revigorarea unor sectoare ostoite in ultimele luni (financiar-bancar, auto), dar si la consolidarea sanatoasa a altora (infrastructura, agroturism, cercetare).