Pe cine ajuta concordatul preventiv

comenteaza   recomanda   print

Concordatul preventiv, nou introdus in practica in anul 2010, va fi o solutie de protectie impotriva deschiderii procedurii de insolventa de catre creditori cu precadere cu aplicabilitate in cazul firmelor mici si medii. In ceea ce priveste majoritatea firmelor mari, cu datorii catre companii multinationale, cel mai adesea acestea nu vor putea beneficia de noile prevederi (desi legea li se aplica in egala masura), deoarece multinationalele creditoare nu ar fi, la randul lor, avantajate de aceasta procedura. Concordatul preventiv presupune un termen mai lung de solutionare a datoriilor si o intelegere amiabila cu creditorii. Multinationalele fiind in general asigurate impotriva riscului de neplata a clientilor, sunt cu mult mai avantajate in cazul declararii insolventei unui rau-platnic, intrucat isi pot recupera mult mai rapid banii de la asiguratori, avand toate aceste sume deja provizionate.

In ceea ce priveste firmele mici si medii, din estimarile noastre, peste 60% dintre firmele cu datorii semnificative ar trebui sa apeleze sau vor apela la procedura concordatului preventiv in schimbul insolventei, reusind sa obtina acordul creditorilor.

Legea 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv, aprobata de Parlament la sfarsitul anului trecut, intra in vigoare pe 13 ianuarie 2010. La aceasta procedura poate recurge orice debitor care indeplineste o serie de conditii: nu a fost condamnat pentru infractiuni fiscale, nici o procedura de insolventa nu a fost deschisa impotriva sa in ultimii 5 ani etc, pe scurt are "o buna purtare in afaceri".

Concordatul preventiv este o forma de rezolvare a dificultatilor financiare ale unei companii in vederea continuarii activitatii acesteia. El presupune un contract incheiat intre firma cu datorii (debitorul) si creditorii care detin cumulat cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, in baza unei intelegeri amiabile. Contractul de concordat preventiv cuprinde un plan de redresare a companiei aflate in dificultate, care poate include restructurarea conducerii, reducerea personalului, infiintarea sau desfiintarea unor sucursale sau puncte de lucru etc. In anul 2009 multe firme si-au negociat datoriile si au elaborat planuri de restructurare, deci, cumva, au aplicat un fel de "concordat preventiv" propriu. Acum avem si forma legala care aduce in plus protectia, adica daca inainte o firma mergea la zece furnizori "majoritari" si se intelegea cu ei, iar cu unul singur nu reusea sa ajunga la un punct comun, atunci acela o putea actiona si declansa starea de insolventa/executare.

In plus, printre prevederile de baza ale legii se afla posibilitatea ca judecatorul-sindic sa dispuna suspendarea provizorie a executarilor silite impotriva debitorului, precum si faptul ca, pe parcursul contractului de concordat preventiv (care nu poate depasi 18 luni), debitorul trebuie sa achite minim 50% din datorii, ca urmare a aplicarii planului de redresare. Comparativ cu procedura insolventei, contractul de concordat preventiv afecteaza cu mult mai putin imaginea si credibilitatea comerciala a firmei cu probleme si, in plus, se bazeza pe o intelegere amiabila cu creditorii.

Proiectul de concordat preventiv este pus in aplicare de un conciliator provizoriu (un practician in insolventa), propus de catre debitor, si numit de catre judecatorul-sindic. Contractul de concordat preventiv se supune constatarii judecatorului-sindic prin incheiere; pentru a face contractul opozabil si creditorilor nesemnatari ai acestuia, contractul trebuie omologat de catre judecatorul sindic, daca sunt respectate o serie de conditii.